Cultul Lupului

Încă din cele mai vechi timpuri, strămoșii noștri erau strâns legați de natura care îi înconjura, de animalele pe care le-au înzestrat cu proprietăți supranaturale speciale.
De mare importanță printre triburile tiurce a fost lupul. Adesea, nomazii se întâlneau cu această ființă inteligentă și dexteră. Lupul simbolizează libertatea, independența, neînfricarea, devotamentul și dreptatea. De aceea, întâlnirea cu lupul reprezenta un simbol de bun augur.
Astăzi, ca și acum mulți ani, lupul este un animal venerat. Credințele străvechi ale găgăuzilor, spun că lupul nu trebuie supus exterminării, iar atitudinea față de această fiară trebui să fie una de respect.

În cinstea lupului, găgăuzii au ținut sărbători speciale. Cea mai cunoscută este „Sărbătoarea Lupului”, având denumirea veche „Janavar Yortulari”. Această sărbătoare nu implică nici o distracție, dar conține câteva interdicții și acțiuni. De exemplu, folosirea obiectelor ascuțite, inclusiv ace, topoare, ace de tricotat, cuțite, nu este recomandată în Sărbătoarea Lupului și, de asemenea, nu este permis lucrul cu lâna – de cusut, de pieptănat, de tricotat, de brodat. În timpurile străvechi toată lumea urma aceste recomandări, ba chiar erau preparate prăjituri speciale, umplute cu miere de albine ce erau servite vecinilor. În acest fel se aducea ofrandă lupului.

Istoria

Găgăuzii reprezintă un popor foarte misterios care, fără a avea limba sa proprie scrisă, de-a lungul secolelor, a reușit să-și păstreze limba de comunicare, cultura și bogatele tradiții naționale. Găgăuzii ca entitate etnică sunt de origine turcă, care trăiesc în partea de nord a stepei centrale Bugeac. Astăzi, aproximativ 155.600 de găgăuzi locuiesc în Moldova, iar aproximativ 40.000 locuiesc în regiunea vecină a Ucrainei – Odessa. În plus, găgăuzii locuiesc și în Rusia, Kazahstan, Bulgaria, România.

Istoria apariției și formării poporului găgăuz nu este cunoscută detaliat. Cei mai mulți istorici sunt înclinați să creadă, că printre primele regiuni cunoscute unde și-au făcut apariția găgăuzii, este zona Dobrogea și Deliorman din nord-estul Bulgariei. În plus, în secolul XVIII, Republica Găgăuză a existat pe teritoriul Bulgariei în regiunea Varna, după cum demonstrează sursele scrise din acea perioadă.

După sfârșitul războiului ruso-turc și încheierea păcii în 1812, Basarabia a devenit parte a Imperiului Rus. Țarul rus Alexandru I a autorizat toți creștinii care doreau să părăsească Dobrogea, să se stabilească acum cu traiul in cadrul noilor teritorii ale Rusiei, situate în zona Bugeacului – regiunea istorică din sudul Basarabiei.

La mijlocul secolului XIX, ca urmare a Războiului Crimeei, teritoriile la sud de râul Prut și așezările actualului raion Vulcănești, s-au mutat în Principatul Moldovei. La rândul său, aceasta a implicat migrația populației găgăuze către granițele actuale ale regiunii Zaporojie din Ucraina.

Găgăuzii din stepa Bugeac în secolele XIX – XX, nu au rămas pasivi în vârtejul schimbărilor sociale și politice care au loc în Imperiul Rus. Gagauzii s-au străduit întotdeauna la propria autodeterminare. Prin urmare, în timpul revoluției din 1905 – 1907, găgăuzii s-au revoltat pentru independența lor națională și socială și au proclamat Republica Comrat. Cu toate acestea, răscoala a fost strivită de autorități.

Poporul găgăuz a participat la războiul din Crimeea din anii 1854 – 1856, în războiul ruso-japonez din 1904 – 1905, în primul război mondial. La sfârșitul Primului Război Mondial, poporul găgăuz a căutat să realizeze și să creeze propria sa autonomie, dar acest proces a fost suprimat de noile autorități române.

În 1988, inteligența găgăuză, împreună cu alte minorități etnice, au creat Mișcarea Națională „Găgăuz Hakli”, care a luptat pentru independența poporului găgăuz. În august 1990 în Comrat a fost declarată crearea Republicii Găgăuze, dar guvernul moldovean nu a recunoscut declarația. Abia în 1994, pe 23 decembrie, Parlamentul Republicii Moldova a recunoscut statutul de autonomie al Găgăuziei. Astăzi această dată la găgăuji este sărbătoarea națională.

Astăzi Gagauzia este împărțită în trei raione: Comrat, Ceadâr-Lunga și Vulcănești, care includ 2 municipalități – Comrat și Ceadâr-Lunga, orașele Vulcănești și Congaz, precum și 27 de sate. Partea administrativă a regiunii se află în municipiul Comrat. Cel mai înalt oficial al Găgăuziei este bașcanul, care este membru al Guvernului Moldovei și este ales pentru un mandat de patru ani. Organul reprezentativ și legislativ este Adunarea Națională a Găgăuziei (Hulk Toplosu).
Economia Găgăuziei constă în principal din sectorul agricol, cea mai mare parte a teritoriului fiind cultivată cu livezi și podgorii. În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere a sectorului prestării serviciilor, a industriei ușoare și a industriei produselor alimentare.